Evoluţia psihologică a copilului 6-12 ani

Această etapă a fost denumită şi copilăria adultă sau maturitatea infantilă.

1. Dezvoltarea somato-fiziologică

       Dacă la 6-7 ani ritmul creşterii trenează, ulterior devine alert, astfel încât până la debutul pubertăţii, copilul creşte în greutate aproximativ 10 kg, iar în înălţime cu circa 20 cm. Corpul şi extremităţile se lungesc, ceea ce provoacă o modificare a proporţiei dintre cap şi trup. Sistemul muscular progresează, îndeosebi sub raportul masei sale. Creşte forţa musculară, precizia şi viteza motrică a micului şcolar.

În ceea ce priveşte sistemul nervos, asistăm la o creştere a creierului (aprox. 1200 g) şi la o organizare de căi funcţionale noi.

 2. Evoluţia psihologică

Achiziţionarea scris-cititului solicită complex întreaga paletă de senzaţii, percepţii,reprezentări. Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii dar şi cea vizuală şi auditivă. Se îmbunătăţeşte vederea la distanţă şi capacitatea de apreciere vizuală a mărimii. Auzul fonematic evoluează considerabil.

 Pe plan gustativ şi olfactiv creşte abilitatea individului de a identifica şi clasifica gusturile şi mirosurile.

Sub raport tactil, asistăm la o evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii prin scris, desen, lucru manual.

Spiritul de observaţie, ca etapă superioară a percepţiei, face progrese, devenind acum deliberat, sistematic, analitic.

Ameliorări multiple survin şi în planul percepţiei spaţiului şi a timpului. Cât priveşte percepţia timpului, datorită implicării copilului în diverse activităţi şcolare, care presupun respectarea unui orar, se dezvoltă capacitatea acestuia de a percepe şi  precia corect durata de desfăşurare a fenomenelor.

Reprezentările sporesc în volum şi apar reprezentări noi: istorice, geografice, topografice.

3. Memoria.

Predomină memoria mecanică (moment de apoteoză la 8 ani), involuntară şi cea de scurtă durată;

Memoria este condiţionată de încărcătura afectogenă (reţine preponderent ceea ce l-a impresionat mai mult);

Uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani (el uită frecvent tema de pregătit, penarul, caietul etc.); La 9 ani şcolarul face eforturi voluntare de a-şi cultiva memoria (repetiţii);

Raportul dintre capacitatea de recunoaştere şi de reproducere se modifică. La 6-7 ani procesul de recunoaştere este mai uşor de realizat, iar pe măsura înaintării sale în vârstă creşte posibilitatea de reproducere. Deficitul din acest plan se datorează dificultăţii de a transpune limbajul interior (care a stat la baza înţelegerii) în limbaj exterior;

•      La această vârstă micul şcolar este mare amator de basme şi povestiri, trăindu-le cu mare intensitate;

•      În această perioadă se dezvoltă şi imaginaţia creatoare (joc, momente de fabulaţie etc.).

•      Copilul cochetează cu preocupările artistice (desen, compuneri literare etc.).

•      Trăsăturile distincte ale desenului la şcolarul mic sunt:

1.   În primii doi ani de şcoală primară desenul infantil mai conservă trăsăturile specific vârstei anterioare (într-un singur plan, deficitar în respectarea mărimii şi proporţiilor dintre obiecte şi fenomene, colorit estompat, grad de originalitate redus – apelează frecvent la clişee);
2.  În ultimele două c1ase ale cic1ului primar conţinutul tematic, perspectiva şi adâncimea desenului se îmbunătăţesc  considerabil;

4. Atenţia

·         Creşte capacitatea de mobilizare voluntară, dar sunt frecvente fluctuaţiile de atenţie;

·         Neatenţia fortuită – apariţia neaşteptată a unui stimul oarecare spre care şcolarul mic se orientează;

·         Neatenţia activă – agitaţie motrică care deranjează pe cei din jur;

·         Neatenţia pasivă – sub o mască de implicare aparentă deturnează traiectul intelectiv în cu totul alta direcţie;

·         Neatenţia activă şi cea pasivă trebuie rezolvate prin cunoaşterea cauzelor care le-au

·         alimentat (biologice, psihologice, educaţionale).

5. Voinţa

Până la intrarea în şcoală, activitatea copilului se reduce numai la a face ceea ce îi procură plăcere. Şcoala determină copilul să se sacrifice diverselor tentaţii, interese, care îi ocupa majoritatea timpului diurn;

• Se exersează caracterul voluntar al conduitei şi se pun bazele unor deprinderi, priceperi automatizate, ce vor fi active prin voinţă;
• Toate procesele psihice (percepţie, memorie, gândire, atenţie, afectivitate) se impregnează volitiv;
• Demararea unei activităţi este declanşată de forţa autorităţii adultului;
• În desfăşurarea acţiunii se lasă uşor perturbat şi sustras, ceea ce demonstrează caracterul fragil al voinţei.

6. Afectivitatea

Viaţa emoţională a micului şcolar devine mai echilibrată şi apare sentimentul datoriei;

Imitaţia adultului, dorinţa de a demonstra că nu mai este mic, constituie o altă cale de

socializare afectivă (recurge la bravaj, acte de curaj – cînd se loveşte pozează ca nu îl doare;

intră într-o încăpere fără lumină chiar dacă îi este frică);

Apare un progres semnificativ în ceea ce priveşte capacitatea de reproducere. Dacă iniţial reproducerea era fidelă (textuală) pe măsura acumulării de cunoştinţe, şcolarul mic este tentat să facă mici reorganizări ale textului acumulat;

Creşte volumul memoriei). Referitor la efectele pe care le au asupra performanţelor memoriei, interogaţiile repetate adresate unor copii (ce au fost martorii unui eveniment regizat) au pus în evidenţă faptul că evocările subiecţilor sunt mai precise la 7 ani decât la 5 ani. Ca o notă comună, pentru ambele vârste, s-a constatat că atunci când întrebările amănunţite sunt repetate, copilul crede că primul său răspuns a fost eronat, aşa încât îl va retuşa sau îl va modifica integral pe următorul.

7. Limbajul

• Intrarea copilului în şcoală accelerează procesul eliberării limbajului de anumite clişee parazitare, elemente dialectale, jargoane, pronunţii deficitare etc., altfel spus micul şcolar are acces în mod organizat la limbajul cult
• Potenţialul lingvistic diferă la începutul clasei I în funcţie de educaţia primită în familie, de formula sa temperamentală
• Vocabularul se dublează (1500/1600 cuvinte formează vocabularul său activ). Progrese evidente se înregistrează în ceea ce priveşte debitul vorbit şi cel scris pe măsură ce se aproprie de sfârşitul clasei a IV – a.

Impactul cu limba literară provoacă modificări calitative:

1.    Exprimarea se rafinează şi se nuanţează;

2.    Se ameliorează pronunţia odată cu dezvoltarea auzului fonematic;

3.    Se învaţă sinonimele, omonimele, antonimele;

4.    Până la nivelul clasei a IV – a, limbajul interior acompaniază în forme sonore actul scrierii.

8. Gândirea

   Se instalează gândirea operatorie concretă, prin trecerea de la cunoaşterea intuitivă, nemijlocită a realităţii (cu ajutorul reprezentărilor) la cea logică, mijlocită (cu noţiunile şi relaţiile dintre ele);

   • Apare caracterul operatoriu al gândirii – posibilitatea de a manipula obiectele şi fenomenele  în plan mental, fără a le deforma, păstrându-le permanenţa;

   • Operaţiile gândirii au un caracter concret. La 7-8 ani individul este capabil numai de conservarea cantităţii (adică înţelege că îngustând o cantitate de plastilină, cantitatea ei nu se modifică). Abia la 9-10 ani apare şi capacitatea de conservare a greutăţii. La 11-12 ani apare capacitatea de conservare a volumului;

   • La 7 ani este evident spiritul critic al gândirii (“vârsta gumei”); la 8 ani gândirea se detaşează prin independenţa sa; la 9/1 0 ani, gândirea este caracterizată de flexibilitate;

   • În jurul vârstei de 6-10 ani copilul îşi conştientizează cu adevărat vârsta.

9. Imaginaţia

• Imaginaţia reproductivă permite micului şcolar să înţeleagă timpul istoric, raportul dintre evenimente şi fenomene, poate călători în trecut pentru a reconstitui fapte şi evenimente petrecute. Aceste incursiuni sunt deseori populate cu elemente fantastice, fabulatorii care evocă fragilitatea experienţei;
• Se modifică exprimarea reacţiilor: la 7 ani este reţinut, meditativ; la 8 ani devine mai expansiv, mai bine dispus; la 9 ani recade într-o stare meditativă; la 10 ani dobândeşte o  mare expresivitate a feţei.

10. Personalitatea

• Sub raport temperamental, se produce o mascare a formulei temperamentale, adică trăsăturile primare, generate de tipul de activitate nervoasă superioară sunt redistilate, ajustate în tipare noi (impulsivitatea se domesticeşte, inerţia se diminuează etc.);
• La această vârstă se pun baze1e convingerilor morale fundamentale;
• Datorită cerinţelor morale ale şcolii şi familiei asistăm la o întărire şi modelare a trăsăturilor de caracter. În formarea trăsăturilor caracteriale contribuie cărţile (prin eroii săi pozitivi) şi mijloacele mass-media (tv, filme);
• Când şcolarul nu găseşte suficientă energie pentru a depăşi greutăţile generate de şcoală, se pot profila o serie de trăsături negative de caracter (lene, superficialitate, trişaj, minciună, dezordine);
• Apare procesul de diferenţiere a aptitudinilor; pe lângă aptitudinile generale (spirit de observaţie, inteligenţă) se dezvoltă şi aptitudinile speciale (literatura, muzica etc.).

Informaţiile acestui articol au rol de ghid în urmărirea dezvoltării psihologice a copilului. De reţinut este faptul că toţi copiii evoluează în moduri diferite,în ritm propriu. Articolul are ca scop informarea şi orientarea spre a observa potenţialul copilului dvs. şi a-i oferi ocazia să-şi dezvolte în mod armonios personalitatea. Dacă acest ritm de dezvoltare nu este în acord cu cele menţionate mai sus, vă recomandăm să consultaţi un specialist.

Cum să începi?

Vă propun o întâlnire să puteţi identifica dificultăţile prin care treceţi şi să vă arat calea pentru a le depăşi. Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să nu ezitaţi să cereţi sfaturi de la 0744670577, alina@psiholog-recrutare.ro , de luni până vineri de la 8h la 20h. Cabinetul psihologului vă va comunica principalele etape de tratament şi vă va consilia cu privire la punerea sa în aplicare a metodelor terapeutice.