Atacul de
panică este definit ca o stare distinctă, în care se înregistrează
apariţia bruscă a unor sentimente de teamă, teroare şi dezastru iminent.
Acestea se asociază cu simptome somatice (palpitaţii, dureri de piept,
senzaţie de sufocare) şi teama de a nu înnebuni sau pierde controlul.
Atacul de panicã, este o stare emotionalã vegetativã extremã ce se
manifestã printr-o simptomatologie mixtã somatică si psihic.
Atacul de panică este unul dintre principalii duşmani ai psihicului uman. El se manifestă prin diverse forme: de la sentimentul subit de frică, resimtit ziua, în spaţii deschise, până la cel de nelinişte, confuzie permanentă pentru tot ce este în jur.
Cei ce suferă un atac de panică de multe ori raportează o frică sau o senzaţie de moarte, “simt că înnebunesc”, sau au o senzație asemănătoare unui atac de cord sau “lumină interminentă”, leșin sau greață, o senzație greoaie în tot corpul, respirație greoaie (și mai tot timpul hiperventilație), sau pierderea controlului de sine. Alți oameni experimentează și o viziune de tunel, în general din cauza presiunii sângelui care părăsește capul către celelalte părți ale corpului pe care corpul le simte ca fiind în pericol. Aceste senzații îl pot face pe cel ce suferă un atac de panică să părăsească sau să nu călătorească prin aceleași locuri unde a mai avut parte de asemenea atacuri. Un atac de panică este un răspuns către sistemul nervos simpatic (SNS). Cele mai multe simptome includ tremur, dispnee (scurtarea respirației), palpitații, dureri în piept (sau o senzație de presiune asupra pieptului), frisoane, senzații de arsură (în special în zona feței sau a gâtului), transpirații, amețeli, senzația de leșin, hiperventilație, pierdere a simțurilor, senzație de sufocare. Acestea rezultă într-o anxietate ridicată.
Debutul este brusc, caracterizat printr-o crestere rapidã a anxietãtii psihice, cu fricã de moarte iminentã sau de un deznodãmânt sinistru, însotit de simptome somatice dramatice: cefalee, ameteli, dispnee, senzatie de sufocare, de strangulare, palpitatii, tahicardii cu extrasistole, disconfort toracic, transpiratii, senzatie de lesin, amorteli, furnicãturi, depersonalizare, derealizare. În unele cazuri criza anxioasã însoteste marile drame ale organismului. Este denumitã si angoasa vitalã când sunt percepute tulburãri cardiovasculare, respiratorii, digestive alarmante prin intensitatea lor.
Manifestările atacului de panică:
Este un episod distinct de teamă intensă şi disconfort, în care patru sau mai multe dintre următoarele simptome debutează brusc şi ating apogeul într-o perioadă de 10 minute:
• Palpitaţii, ritm cardiac accelerat
• Transpiraţii
• Tremurături
• Senzaţie de sufocare
• Dureri de piept
• Greaţă şi dureri abdominale
• Senzaţie de ameţeală şi leşin
• Derealizare (detaşare de realitate) sau depersonalizare (detaşare de sine)
• Teamă de a nu pierde controlul sau de a nu înnebuni
• Teamă de a nu muri
• Parestezii (senzaţie de amorţeală sau furnicături)
• Frisoane sau puseuri de căldură.
Diagnosticul
Presupune o examinare atentã, care identificã trãsãturile unui sindrom anxios sever, asociat cu manifestãri comportamentale: nelinişte psihomotorie, tremurãturi, inhibiţie. Faciesul anxios este caracteristic: ochii mari, strãlucitori, vorbire rapidã. Bolnavul face eforturi sã stea liniţştit, tremurã.
Examinarea pacientului este complexã: anamnezã completã, examinarea somaticã- inclusiv pulsul, TA, numãrul de respiratii, temperatura corpului.
Disgnosticul etiologic este extrem de important. Se va diferenţia anxietatea psihiatricã ce poate fi de intensitate nevroticã sau psihoticã şi anxietatea secundarã unor boli organice.
Evoluţia este variabilã; în lipsa unui diagnostic precis, crizele revin pânã se ajunge la concluzia existentei unei nevroze anxioase, ce survine pe un teren deosebit; evoluţia este lungã , de luni de zile.
Consult de specialitate se face atunci cand:
– atacuri de frică intensă sau anxietate survin fară motiv
– survine un atac de panică sau îngrijorarea că va apare un viitor atac de panică, îngrijorare care interferă cu activitatile zilnice
– apar simptome ocazionale fară o cauză anume (ca si dificultaţile de respiraţie sau dureri precordiale).
Tratamentul pentru atacul de panică poate fi stabilit de:
1. medicul psihiatru
2. psiholog
Dacă se optează pentru tratament medicamentos, cu antidepresive şi anxiolitice, acesta trebuie urmărit în deaproape de specialist.
Pentru atacul de panica este indicat atât tratamentul medicamentos prescris de catre medicul psihiatru (în cazul în care este nevoie).
Prin intermediul psihoterapiei persoană care suferă atacuri de panică va învăţa să se relaxeze, să îşi controleze simptomele şi să reacţioneze cât mai adaptat realităţii.
Terapia individuală ajută la gestionarea atacului de panică în sine, precum şi la descoperirea sursei sale.
Terapia familială ajută pe cei apropiaţi să înţeleagă ce înseamnă atacurile de panică şi să menţină relaţii.
Aderarea la terapie de grup sau grupuri de suport sunt de obicei locuri bune în care se împărtăsesc informaţii, idei de rezolvare a problemelor şi emoţii în relaţie cu atacurile de panică.
Exercitii de relaxare, folositoare pentru reducerea anxietatii şi a stresului sunt:
• exercitii de respiraţie
• relaxare musculară progresivă, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi
• antrenamente autogene folosite pentru a aduce corpul într-o stare normală după un stres
• relaxare timp de 10-20 minute folosind respiratia si musculatura, zilnic
• exercitii fizice zilnice pentru îmbunătăţirea respiraţiei şi a pulsului
Atacul de panică este unul dintre principalii duşmani ai psihicului uman. El se manifestă prin diverse forme: de la sentimentul subit de frică, resimtit ziua, în spaţii deschise, până la cel de nelinişte, confuzie permanentă pentru tot ce este în jur.
Cei ce suferă un atac de panică de multe ori raportează o frică sau o senzaţie de moarte, “simt că înnebunesc”, sau au o senzație asemănătoare unui atac de cord sau “lumină interminentă”, leșin sau greață, o senzație greoaie în tot corpul, respirație greoaie (și mai tot timpul hiperventilație), sau pierderea controlului de sine. Alți oameni experimentează și o viziune de tunel, în general din cauza presiunii sângelui care părăsește capul către celelalte părți ale corpului pe care corpul le simte ca fiind în pericol. Aceste senzații îl pot face pe cel ce suferă un atac de panică să părăsească sau să nu călătorească prin aceleași locuri unde a mai avut parte de asemenea atacuri. Un atac de panică este un răspuns către sistemul nervos simpatic (SNS). Cele mai multe simptome includ tremur, dispnee (scurtarea respirației), palpitații, dureri în piept (sau o senzație de presiune asupra pieptului), frisoane, senzații de arsură (în special în zona feței sau a gâtului), transpirații, amețeli, senzația de leșin, hiperventilație, pierdere a simțurilor, senzație de sufocare. Acestea rezultă într-o anxietate ridicată.
Debutul este brusc, caracterizat printr-o crestere rapidã a anxietãtii psihice, cu fricã de moarte iminentã sau de un deznodãmânt sinistru, însotit de simptome somatice dramatice: cefalee, ameteli, dispnee, senzatie de sufocare, de strangulare, palpitatii, tahicardii cu extrasistole, disconfort toracic, transpiratii, senzatie de lesin, amorteli, furnicãturi, depersonalizare, derealizare. În unele cazuri criza anxioasã însoteste marile drame ale organismului. Este denumitã si angoasa vitalã când sunt percepute tulburãri cardiovasculare, respiratorii, digestive alarmante prin intensitatea lor.
Manifestările atacului de panică:
Este un episod distinct de teamă intensă şi disconfort, în care patru sau mai multe dintre următoarele simptome debutează brusc şi ating apogeul într-o perioadă de 10 minute:
• Palpitaţii, ritm cardiac accelerat
• Transpiraţii
• Tremurături
• Senzaţie de sufocare
• Dureri de piept
• Greaţă şi dureri abdominale
• Senzaţie de ameţeală şi leşin
• Derealizare (detaşare de realitate) sau depersonalizare (detaşare de sine)
• Teamă de a nu pierde controlul sau de a nu înnebuni
• Teamă de a nu muri
• Parestezii (senzaţie de amorţeală sau furnicături)
• Frisoane sau puseuri de căldură.
Diagnosticul
Presupune o examinare atentã, care identificã trãsãturile unui sindrom anxios sever, asociat cu manifestãri comportamentale: nelinişte psihomotorie, tremurãturi, inhibiţie. Faciesul anxios este caracteristic: ochii mari, strãlucitori, vorbire rapidã. Bolnavul face eforturi sã stea liniţştit, tremurã.
Examinarea pacientului este complexã: anamnezã completã, examinarea somaticã- inclusiv pulsul, TA, numãrul de respiratii, temperatura corpului.
Disgnosticul etiologic este extrem de important. Se va diferenţia anxietatea psihiatricã ce poate fi de intensitate nevroticã sau psihoticã şi anxietatea secundarã unor boli organice.
Evoluţia este variabilã; în lipsa unui diagnostic precis, crizele revin pânã se ajunge la concluzia existentei unei nevroze anxioase, ce survine pe un teren deosebit; evoluţia este lungã , de luni de zile.
Consult de specialitate se face atunci cand:
– atacuri de frică intensă sau anxietate survin fară motiv
– survine un atac de panică sau îngrijorarea că va apare un viitor atac de panică, îngrijorare care interferă cu activitatile zilnice
– apar simptome ocazionale fară o cauză anume (ca si dificultaţile de respiraţie sau dureri precordiale).
Tratamentul pentru atacul de panică poate fi stabilit de:
1. medicul psihiatru
2. psiholog
Dacă se optează pentru tratament medicamentos, cu antidepresive şi anxiolitice, acesta trebuie urmărit în deaproape de specialist.
Pentru atacul de panica este indicat atât tratamentul medicamentos prescris de catre medicul psihiatru (în cazul în care este nevoie).
Prin intermediul psihoterapiei persoană care suferă atacuri de panică va învăţa să se relaxeze, să îşi controleze simptomele şi să reacţioneze cât mai adaptat realităţii.
Terapia individuală ajută la gestionarea atacului de panică în sine, precum şi la descoperirea sursei sale.
Terapia familială ajută pe cei apropiaţi să înţeleagă ce înseamnă atacurile de panică şi să menţină relaţii.
Aderarea la terapie de grup sau grupuri de suport sunt de obicei locuri bune în care se împărtăsesc informaţii, idei de rezolvare a problemelor şi emoţii în relaţie cu atacurile de panică.
Exercitii de relaxare, folositoare pentru reducerea anxietatii şi a stresului sunt:
• exercitii de respiraţie
• relaxare musculară progresivă, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi
• antrenamente autogene folosite pentru a aduce corpul într-o stare normală după un stres
• relaxare timp de 10-20 minute folosind respiratia si musculatura, zilnic
• exercitii fizice zilnice pentru îmbunătăţirea respiraţiei şi a pulsului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu