miercuri, 21 august 2013

Anorexia nervoasă

Anorexie mintală (nervoasă) înseamnă repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare.
Termenul anorexia își are originea în greaca veche: an (αν- sau α -lipsa de, "α privativ" ), și órexis (óρεξις) = dor, poftă, apetit (de la verbul "orégo" ορεγω = a întinde, a oferi cuiva, a tinde spre) (există și în greaca modernă: orexi - óρεξι = poftă).

Factori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendințe în gândire și percepție pot contribui la menținerea sau riscul de apariție a anorexiei.
1. Tulburare a imaginii corporale despre sine
Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de îngrășare și de imagine despre sine ca fiind „neatractiv”. și este menținut de variate tendințe, înclinații (bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp, a alimentelor și nutriției.
Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepție, ci o problemă a evaluării informației perceptuale de către persoana afectată. Studii recente sugerează că persoane cu anorexie nervoasă au o carență într-un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt considerați (clasificați - rating) de alții în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu anorexie nervoasă par să-și judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de anorexia nervoasă, adică ele nu posedă acest bias, înclinație augmentatoare a stimei de sine.
2. Trăsături de personalitate:
Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricție (capacitate de rezistență la tentații), și nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de standarduri personale înalte și nevoia de control) - aceștia factorii cel mai des identificați de către cercetători.
3. Co-morbiditate psihiatrică:
Frecvent există co-morbiditate: la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă și alte dificultăți psihologice și tulburări psihiatrice, cele mai frecvente fiind:
  • depresia
  • tulburarea obsesivă - compulsivă
  • una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de limită
  • abuzul de substanțe.
În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează și prezența în același timp de tulburări afective (mai ales depresie) și tulburarea de personalitate de limită (borderline).
Sunt prezente grade înalte de depresie și anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.
4. Factori cognitivi
Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt consecvente în diversele studii și este greu de a diferenția efectele starvației asupra creierului de caracteristicile pe termen lung. Totuși, o constatare destul de fiabilă este cea a existenței unei slabe flexibilități cognitive (capacitatea de a schimba tipare de gândire, mai ales legată de funcția lobilor frontali și de sistemul executiv.
Alte studii au sugerat că anorexia ar fi menținută de anumite tendințe deviante (biases) în atenție și memorie. Bias-urile atenționale par să se concentreze în special în conceptele legate de corp și dimensiunile corpului - acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au găsit că bolnavii de anorexie au mai mare tendință de a-și aminti materiale legate decât materiale nelegate de aceste subiecte.
Deși s-au efectuat un număr mare de cercetări în domeniul factorilor psihologici ai anorexiei nervoase, sunt relativ puține ipotezele care încearcă să explice boala în ansamblu.
Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford și colegii, au creat ceea ce se cheamă un model „transdiagnostic” care aspiră spre o explicație a modului în care care sunt menținute anorexia nervoasă, condițiile înrudite cu ea, ca bulimia nervoasă și tulburarea de alimentare nespecifică ED-NOS. Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice, mai cu seamă cognitiv-comportamentale și sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente psihologice. Modelul de bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare (cu excepția obezității) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:
  1. perfecționism,
  2. auto-apreciere scăzută,
  3. intoleranță la anumite stări emoționale (dificultatea de a reacționa în mod potrivit),
  4. dificultăți interpersonale.
    1. scadere semnificativa în greutate,
    2. obsesia asupra formei corpului şi greutatii,
    3. căderea părului,
    4. piele uscată,
    5. unghii casante
    6. furnicături în extremităţi - mâini şi picioare
    7. ameteală, chiar şi lesin
    8. palpitatii - ritm cardiac neregulat
    9. greutati în memorare
    10. constipaţie
    11. dureri de stomac
    12. disparitia ciclului menstrual la femei
    13. încetarea dezvoltării fizice la copii şi adolescenti - creşterea în înălţime este stopată
    14.  tensiune mică
    15. anemie
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin înţelese. Se poate dezvolta printr-o combinaţie de factori declanşatori: biologici, psihologici şi sociali. Chiar dacă nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie prezintă un nivel crescut de serotonină, un neurotransmitător, care poate duce la apariţia unor manifestări comportamentele anorexice ca şi retragerea socială şi reducerea apetitului alimentar. Nu este clar dacă cel mai mare nivel al serotoninei este prezent înainte sau după debutul înfometării.
Studii recente au demonstrat că prezintă un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au în familie un membru cu această afectiune (parinte, soră sau fratele). Totuşi, implicaţia genetica reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori includ cateva trasaturi de personalitate precum şi presiunile sociale şi culturale.
Evenimentele stresante din viaţă ca şi mutatul, divorţul, decesul unei persoane dragi, pot declansa anorexia.
Simptome
Simptomele frecvente şi acţiunile corelate cu anorexia nervoasă includ:
- frica intensă de a caştiga în greutate
- restricţia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente care conţin orice fel de grasime
- greutate mai mică decât 85% din greutatea standard corespunzatoare înălţimii, (la un copil sau adolescent, pierderea sau necâştigarea în greutate în timpul perioadei de creştere reprezintă un motiv de îngrijorare)
- aprecierea propriului corp ca şi supraponderal, în ciuda faptului că pacientul are o greutate sub limita standard (aceasta tulburare poartă denumirea de imagine distorsionata a corpului)
- un program de exerciţii istovitor
- ascunderea alimentelor şi eviarea abordarii subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau pierdere în greutate
- unele persoane anorexice îşi provoaca voma sau utilizează laxative sau diuretice pentru a pierde în greutate.
Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent simptom care se dezvoltă ca urmare a episoadelor repetate de voma.
Semnele obisnuite ale malnutriţiei cuprind:
- greutate mica a corpului
- constipaţia şi golirea încetinită a stomacului
- păr fragil, piele uscată şi unghii friabile
- sâni micşoraţi
- oprirea menstruaţiei sau perioade lungi de amenoree
- senzaţia de frig, cu o temperatura a corpului mai scazută decât în mod normal
- presiune sanguină scazută
- bradicardie, mai putin decât 60 de bătăi pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (percepţiei durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor (braţelor şi picioarelor) datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor şi picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, în special la nivelul palmelor şi mainilor.
Persoanele cu anorexie adesea dezvoltă adevărate ritualuri asociate cu alimentarea care pot include:
- alegerea de modalități speciale de a mânca alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta recipientele și de a prepara mâncăruri elaborate pentru alte persoane fără a mânca din preparatele gătite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a tăia şi rearanja mâncarea pe platouri pentru a crea impresia ca s-a mâncat deja
- aceste persoane pot ascunde mâncarea sau să se descotorosească de ea pe ascuns în timpul mesei.
Pentru fetele care sufera de anorexie nervoasa, o silueta cat mai subtire este scopul suprem, iar singura modalitate de a-l atinge este foamea. Când ţi-e foame...ştii sigur că faci ceea ce trebuie.
„Pune în farfurie piper, multă sare sau chiar detergent şi parfum. Astfel nu vei mai putea să mănânci, chiar dacă ai vrea”, „Bucură-te de foamea pe care o simţi. Dacă nu ţi-e foame înseamnă că nu faci ce trebuie. Foamea nu este duşmanul tău.”
Anorexia nervoasă este o boală mintală din categoria tulburarilor de alimentaţie, care se manifestă prin refuzul de a mânca, cauzat de nevoia de a avea un corp perfect, cât mai suplu. Nu este o boală nouă – unul din primele cazuri cunoscute datează din 1870 – dar în ultimii ani numărul de bolnavi a crescut.
Conform Wikipedia, anual sunt diagnosticate între 8 si 13 cazuri la 100.000 de oameni. Adolescentele până în 18 ani reprezintă 40% din cazuri. 90% din bolnavi sunt femei.
Acestea sunt extrem de speriate să nu se îngraşe, iar imaginea propriului corp este distorsionată.
Creierul nostru are capacitatea de a interpreta şi aprecia în mod corect care e greutatea corporală, deci când ne uitam în oglindă ne dăm seama dacă suntem slabi sau graşi.
„La persoanele suferind de anorexie nervoasă acest mecanism este dereglat: persoana se priveste în oglindă şi îşi vede corpul altfel decât este în realitate. Se teme să nu devină obeză, chiar şi în condiţiile în care este foarte slabă, sau este foarte preocupată de anumite părţi ale corpului, cum sunt abdomenul, fesele şi coapsele”.
Stima de sine a persoanelor cu anorexie depinde în foarte mare măsură de conformaţia şi greutatea corpului, ele văzând pierderea în greutate ca pe un semn de autodisciplină şi considerând că creşterea în greutate este un eşec al autocontrolului.”
De unde porneşte totul este uşor de imaginat: „Societatea actuala care mediatizează siluete foarte slabe contribuie la declanşarea afecţiunii, idealul în societatile vestice, mai ales la femei, fiind acela de a avea un corp cât mai suplu”. Acesta este, am putea spune, factorul sociocultural.
Dar se banuieşte că ar exista şi unul biologic. Cercetarile din ultimii ani au arătat că anumite femei sunt predispuse acestei boli. Teoria a fost confirmată de studiile pe gemeni.
Pe de altă parte, există şi un factor psihologic. Cei care suferă de anorexie au anumite trăsături care contribuie la declansarea bolii: o personalitate obsesiv-compulsivaşi o tendinţa către perfectionism care îi ajută să ţină diete stricte, ignorând foamea.
Interesant este că ăi barbaţii pot avea anorexie, chiar dacă, în cazul lor, presiunea de a arată bine nu este chiar atât de mare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu